Eu ca si multimea de mame care isi petrec viata in oras, imi bucuram ochii primavara prin cosurile florareselor pe care le gaseai pe marginea drumului, la poarta fiecarei scoli. Fara putinta sa alegi, galbene sau violete, brandusele jucause erau legate in buchetele mici pentru doamnele invatatoare.

Am fost in aceasta primavara la padure: se vedeau ca niste luminite imprastiate pe langa strada primele branduse. Ascunse in stratul de frunze uscate si mustind de apa provenita de la topirea zapezii. Zambeau auriu in soarele caldut de prin luminis. Am scos cateva cu bulb cu tot pentru plantat in gradinita de acasa.

Am ales mai intai locul de plantare, langa un copac, sa nu fie in soare direct dar nici la umbra. Trebuie plantate in pamant afanat, amestecat cu frunze uscate, de aceea toamna este bine sa pastram intr-un loc din gradina frunze si ramurele la uscat.

Se decupează un „cuib” in gazon, eventual se foloseste o bucatica de folie de plantat pentru ca in jurul plantelor sa nu creasca buruieni. Se planteaza brandusele si se uda. Dupa ce plantele s-au prins, adica se ridica singure de la pamant, se indeparteaza folia si se reface gazonul in jurul plantelor.

E bine sa avem in gradina si un loc in care sa plantam gazon „de rezerva”, pentru situatiile in care se strica gazonul de pa parcela principala. Asa o sa avem de unde lua ce ne trebuie, fara sa ne mai suparam din motive… estetice.

Brandusele astfel plantate nu vor inflori in acelasi an, dar cu siguranta in primavara urmatoare „felinarele aurii” (sau in alte culori minunate) vor inveseli gazonul dumneavoastra.

Text: Alina Curelaru

Foto: Fr. Lawrence Lew, Laura Nolte

Anunțuri